Protecţia lucrătorilor migranţi în perspectiva integrării în Uniunea Europeană

         Protejarea drepturilor de pensie în cazul lucrătorilor migranţi se înscrie în procesul de pregătire a României în vederea coordonării sistemelor de securitate socială la momentul aderării.

         În acest sens s-au înregistrat evoluţii importante în vederea aplicării prevederilor acquis-ului comunitar în domeniu - Regulamentele nr. 1408/71/CEE cu privire la coordonarea sistemelor de securitate socială pentru persoanele angajate, lucrătorii independenţi şi membrii familiilor acestora care se deplasează în Comunitatea Europeană şi nr. 574/72/CEE cu privire la procedurile de implementare a Regulamentului 1408/71/CEE.
               
1.  Regulamentul Consiliului (CEE) 1408/71 pentru aplicarea sistemelor de securitate socială angajaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor lor de familie are ca scop principal evitarea pierderii drepturilor de securitate socială ale lucrătorilor  migranţi care se deplasează în interiorul Uniunii Europene

Regulamentul Consiliului (CEE) 1408/71 nu înlocuieşte diferitele sisteme de securitate socială cu unul comun european, deoarece sisteme de securitate socială reprezintă rezultatul unor tradiţii vechi, adânc înrădăcinate în cultura naţională, care sunt larg acceptate şi apreciate de populaţiile diferitelor State Membre. Fiecare stat membru îşi poate stabili liber prestaţiile de securitate socială acordate în conformitate cu legislaţia naţională, modul de calcul al acestora şi contribuţiile ce trebuie plătite, cu condiţia respectării dreptului la libera circulaţie a persoanelor.
Regulamentul 1408/71 se aplică tuturor legislaţiilor naţionale în ceea ce priveşte următoarele prestaţii sociale: boală şi maternitate, accidente de muncă, boli profesionale, prestaţii de invaliditate, pensii pentru limită de vârstă, pensii de urmaş, ajutoare de deces, prestaţii de şomaj, prestaţii familiale.
 
 Regulamentul 1408/71 nu se aplică:
- asistenţei sociale şi medicale, acestea fiind de regulă acordate în funcţie de venituri şi nu sunt legate de categoriile de prestaţii menţionate anterior;
- indemnizaţiilor acordate victimelor de război şi urmaşilor acestora;

 Următoarele persoane sunt protejate:
• angajaţii şi lucrătorii independenţi, cetăţeni ai Statelor Membre ale Uniunii Europene care sunt asiguraţi sau au fost asiguraţi în conformitate cu legislaţiile unuia din aceste state;
• pensionarii care sunt cetăţeni ai Statelor Membre ale Uniunii Europene, chiar dacă s-au pensionat înainte ca statul căruia îi aparţin să adere la Uniunea Europeană;
• membrii de familie şi urmaşii persoanelor mai sus menţionate, indiferent de cetăţenie. Protecţia lor este limitată la drepturile care derivă din calitatea de membru de familie al lucrătorului sau pensionarului în cauză (asigurare de boală ca membru de familie, prestaţii familiale, pensie de urmaş, văduvă sau orfan). Ca o regula generală, calitatea de membru de familie este definită în legislaţia statului de reşedinţă;
• funcţionarii publici şi membrii lor de familie;
• studenţii.

Regulile comunitare privind coordonarea sistemelor de securitate socială stabilesc următoarele principii fundamentale:

• Egalitatea de tratament între cetăţenii statelor membre: acordarea aceloraşi drepturi şi impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială între cetăţenii proprii şi cei ai altor state membre, care se deplasează în interiorul Uniunii Europene, în vederea desfăşurării unei activităţi profesionale sau a stabilirii domiciliului;
• Determinarea legislaţiei aplicabile, consta in rezolvarea conflictului de legi prin determinarea legislaţiei statului competent, astfel încât lucrătorii migranţi, in exercitarea activităţii profesionale, sa fie supuşi prevederilor legislaţiei unui singur stat;
• Totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii şi acordării drepturilor, ceea ce presupune ca instituţia competentă, la calcularea drepturilor ce îi revin unui lucrător migrant,  să ia în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât şi perioadele realizate în celelalte state membre; în acest caz, fiecare dintre instituţiile competente plăteşte drepturi de pensie pentru perioada de contribuţie la sistemul propriu);
• Exportul prestaţiilor: ceea ce presupune dreptul unui lucrător migrant de a beneficia de prestaţiile dobândite în statele în care şi-a desfăşurat activitatea, pe teritoriul statului de domiciliu. 

         Regulamentul conţine reguli detaliate de aplicare pentru fiecare prestaţie în parte şi fiecare situaţie în parte (reguli generale, reguli de prioritate, rezidenta intr-un stat membru altul decât cel al statului competent, lucrători frontalieri, membri de familie, şomeri, pensionari),  modul de calcul al prestaţiilor în bani, condiţiile de acordare a prestaţiilor substanţiale în natură, decontarea intre instituţii, rambursarea cheltuielilor.

         De asemenea, sunt stabilite cooperarea între autorităţile competente, exceptarea de la reducerea taxelor, reguli referitoare la cereri, declaraţii si apeluri înaintate autorităţilor, instituţiilor sau tribunalului unui stat membru altul decât statul competent, examinările medicale, transferul dintr-un stat membru în altul a sumelor de bani plătibile conform Regulamentului, diverse proceduri speciale pentru implementarea anumitor legislaţii.

2.  Regulamentul Consiliului nr. 574/72 din 21 martie 1972 stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului nr.1408/71 referitor la aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul comunităţii

Regulamentul Consiliului nr. 574/72 din 21 martie 1972 stabileşte modalităţile de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71 referitoare la
• Desemnarea autorităţilor şi instituţiilor competente în fiecare Stat membru, precum şi a organismelor de legătură abilitate să comunice direct între ele;
• Stabilirea documentelor ce trebuie furnizate şi completate pentru ca persoanele în cauză să poată beneficia de prestaţii;
• Modalităţile de aplicare a prevederilor Regulamentului 1408/71 referitoare la determinarea legislaţiei aplicabile, precum şi a dispoziţiilor referitoare la diferitele categorii de prestaţii;
• Precizarea condiţiilor de rambursare a prestaţiilor acordate de instituţia unui stat membru în numele instituţiei altui stat membru, precum şi a atribuţiilor Comisiei de conturi;
• Stabilirea modalităţilor de aplicare pentru procedura ce trebuie urmată în vederea conversiei monedelor în cadrul sistemului monetar european;
• Facilitarea comunicării între autorităţile şi instituţiile statelor membre, prevăzând posibilitatea procesării electronice a datelor relevante pentru aplicarea Regulamentului nr.1408/71, etc.

         Legislaţia în domeniul pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale a creat premisele coordonării sistemelor de securitate socială, fiind asigurată posibilitatea aplicării principiilor comunitare în domeniu şi a acordurilor bilaterale de securitate socială convenite pe baza acestor principii: unicitatea legislaţiei aplicabile, egalitatea de tratament, menţinerea drepturilor de asigurări sociale dobândite sau în curs de dobândire.

         Prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, s-a recunoscut tuturor persoanelor care au contribuit la sistem dreptul de a beneficia de prestaţiile acordate în sistemul public, indiferent de cetăţenia acestora.

         Potrivit prevederilor aceluiaşi act normativ, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi în alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte.

         De asemenea, drepturile de asigurări sociale cuvenite în sistemul public din România, precum şi prestaţiile aferente acestor drepturi, se pot transfera în ţările în care asiguraţii îşi stabilesc domiciliul sau reşedinţa, în condiţiile reglementate prin acorduri sau convenţii internaţionale la care România este parte.

         Obiectivul privind aplicarea regulilor de coordonare a sistemelor de securitate socială este cea mai mare provocare a construcţiei instituţionale a sistemului public de pensii, din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană.

         Structurile administrative implicate în coordonarea sistemelor de securitate socială printre care şi C.N.P.A.S., au fost pregătite în cadrul Proiectului de Înfrăţire Instituţională RO02/IB/SO-02 „Securitate socială pentru lucrătorii migranţi”, proiect derulat în perioada iunie 2003 – iunie 2005. 
 
         Activităţile proiectului au vizat atât pregătirea din punct de vedere legislativ şi al organizării, cât şi din punctul de vedere al resurselor umane.

         În cadrul procesului de negociere, România a confirmat că structurile administrative de specialitate vor fi dezvoltate suficient înainte de aderare, în scopul îndeplinirii cerinţelor cu privire la aplicarea în totalitate a acquis–ului comunitar în domeniul coordonării sistemelor de securitate socială la momentul aderării.

         Aşa cum a confirmat şi Comisia Europeană, în cadrul dialogului permanent cu autorităţile din România, pregătirea pentru aplicarea celor două regulamente se desfăşoară îndeosebi prin încheierea şi aplicarea acordurilor bilaterale de securitate socială, conform principiilor comunitare de coordonare în domeniul sistemelor de securitate socială.

         Din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, aplicarea acordurilor bilaterale încheiate de România în domeniul asigurărilor sociale reprezintă un exerciţiu esenţial pentru pregătirea structurilor administrative române în vederea asumării, la momentul aderării, a unei părţi importante a obligaţiilor de stat membru.

         De altfel, acest lucru a fost confirmat în dialogul permanent cu reprezentanţii Comisiei Europene care, în cadrul negocierilor de aderare, ne-au încurajat eforturile depuse în sensul negocierii şi aplicării acordurilor bilaterale în domeniul securităţii sociale.

         Conform dispoziţiilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, C.N.P.A.S. aplică prevederile convenţiilor internaţionale de asigurări sociale la care România este parte.

         În prezent C.N.P.A.S. aplică unele convenţii de reciprocitate în domeniul asigurărilor sociale, fiind respectate principiile egalităţii de tratament în ceea ce priveşte raporturile de muncă şi cel al teritorialităţii.  Statele cu care România aplică astfel de convenţii sunt următoarele:  Albania, Ungaria, Bulgaria, statele succesoare ale fostei U.R.S.S., Slovacia, R.P.D. Coreeană, Franţa, Peru, Libia, Algeria, Grecia. 
         În acest sens, cetăţenii uneia din Părţile Contractante, precum şi membrii familiilor lor, care locuiesc permanent pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante beneficiază de acelaşi regim ca şi cetăţenii acestei Părţi Contractante, în toate problemele privind prevederile sociale şi raporturile de muncă. 
         În anii ’60, România a fost încheiat convenţii de reciprocitate cu următoarele state:
- Convenţia între R.P.R şi R. Cehoslovacă privind colaborarea în domeniul problemelor sociale şi Protocolul privind aplicarea acesteia, semnate la 2 mai 1957, ratificată prin Decretul Consiliului de Stat nr.430/1957, publicat în B.O. nr.30/1957;
- Convenţia între R.P.R. şi R.P. Bulgaria privind  colaborarea în domeniul problemelor sociale şi Protocolul privind aplicarea acesteia, semnate la Bucureşti, la 14 martie 1960, aprobate prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 548/1960, publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.17/1960;
- Convenţia între R.P.R. şi U.R.S.S. privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale, încheiată la Bucureşti, la 24 decembrie 1960, aprobată prin Decretul nr. 165/1961,  publicată în B.O.nr.7/1961;
- Convenţia interguvernamentală între R.P.R. şi R.P. Albania privind colaborarea în domeniul problemelor sociale şi Protocolul privind aplicarea acesteia, semnate la Bucureşti, la 3 mai 1961, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.865/1962, publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.1/1965;                                                                  - Convenţia interguvernamentală între R.P.R. şi R.P. Ungaria privind colaborarea în domeniul prevederilor sociale semnată la Budapesta, la 7 septembrie 1961, aprobată prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.732/1961, publicată în Culegerea de Hotărâri şi Decrete ale Consiliului de Miniştri nr.31/1961.

          Şi ulterior, România a continuat să încheie o serie de Convenţii şi Acorduri bilaterale în domeniul asigurărilor sociale cu alte ţări şi anume :
- Convenţie între Guvernul R.S.R. şi Guvernul Republicii Franceze privind asigurările sociale, încheiată la Paris, la 16 decembrie 1976, aprobată prin Decretul 82/1977, publicat în B.O.nr.34/35/1977, în vigoare de la 1 februarie 1978;
-  Convenţie între Guvernul R.S.R. şi R. Algeriene Democratice şi  Populare privind asigurările sociale, semnată la Alger, la 29 decembrie 1981, ratificată prin Decretul nr.261/1982 şi Aranjamentul Administrativ pentru aplicarea Convenţiei, semnat la 5 noiembrie 1982;
- Acord între Guvernul R.S.R. şi Guvernul Republicii Peru în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Bucureşti, 20 noiembrie 1982, ratificat prin Decretul nr.482/1983;
- Acord între Guvernul R.S.R. şi Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Tripoli, la 18 aprilie 1977, ratificat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr.389/1977, publicat în B.O.nr.118/1978 si Acordul între R.S.R. şi Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Tripoli la 5 martie 1985, ratificat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr.189/1986, Aranjamentul Administrativ pentru aplicarea acordului si Protocolul privind încheierea Aranjamentului Administrativ, semnate la 9 august 1986;
- Acord între Guvernul R.S.R. şi Guvernul Republicii Populare Democrate Coreene privind colaborarea în domeniul asigurărilor sociale, semnat la Phenian, la 20 aprilie 1982, ratificat prin Decretul Consiliului de Stat nr.100/1983, publicat în B.O. nr.23/1983.
 - Acord intre Guvernul României şi Guvernul Republicii Elene pentru reglementarea compensării contribuţiilor de asigurări sociale ale refugiaţilor politici greci repatriaţi din România, semnat la Atena la 23 februarie 1996, ratificat prin Legea nr.63/21 aprilie 1996, publicat în MO73/23.04.1997 şi Acordul de modificare a Acordului sus-menţionat, semnat la Bucureşti, la 30 iunie 2003, ratificat prin Legea nr.497/20 11.2003.

         Precizăm că aceste acorduri nu au fost convenite cu respectarea principiilor de coordonare a sistemelor de securitate socială prevăzute de legislaţia comunitară în domeniu.

         După anul 1999, România a încheiat acorduri şi convenţii de securitate socială, care au vizat situaţia lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, instrumente bilaterale bazate pe respectarea principiilor coordonării sistemelor de securitate  socială (egalitatea de tratament între cetăţenii fiecărei părţi şi cetăţenii celorlalte părţi, în ceea ce priveşte drepturile de securitate socială, inclusiv păstrarea avantajelor acordate de legislaţiile de securitate socială, indiferent de deplasările pe care persoanele protejate le-ar efectua între teritoriile părţilor, acordarea, menţinerea şi restabilirea drepturilor de securitate socială prin mijloace precum totalizarea perioadelor de asigurare sau de angajare, îndeplinite conform legislaţiei fiecăreia dintre părţi).

         Astfel, au intrat în vigoare acorduri de securitate socială încheiate cu următoarele state: Regatul Ţărilor de Jos, Turcia şi Republica Cehă.

         Acordul între România şi Regatul Ţărilor de Jos, semnat la Bucureşti, la 13 noiembrie 2001, reglementează exportul prestaţiilor acordate conform legislaţiei unei părţi contractante, în cazul schimbării domiciliului sau în caz de şedere temporară pe teritoriul celuilalt stat decât cel competent.
 
         Conform art. 4 al Acordului, nici o prevedere a legislaţiei unei părţi contractante, care limitează plata prestaţiilor doar pentru că un beneficiar sau un membru al familiei sale are domiciliul ori reşedinţa în afara teritoriului acelei părţi contractante, nu va fi aplicabilă unui beneficiar sau unui membru al familiei sale care are domiciliul ori reşedinţa pe teritoriul celeilalte părţi contractante.
 
         Acordurile bilaterale care se aplică în relaţiile cu Turcia şi Cehia reglementează acordarea prestaţiilor de securitate socială prevăzute de legislaţia celor două state.
         Conform prevederilor Acordului dintre România şi Republica Turcia în domeniul securităţii sociale, semnat la Ankara la 6 iulie 1999, câmpul material de aplicare vizează, pentru România: indemnizaţiile pentru incapacitate de munca determinată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi accidente de muncă; prestaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă; indemnizaţiile de maternitate; indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav; pensiile pentru limită de vârstă; pensiile de invaliditate; pensiile de urmaş; ajutorul de deces, prestaţiile în natură.

         Acordul dintre România şi Republica Cehă în domeniul securităţii sociale, semnat la Bucureşti la 24 septembrie 2002, reglementează, pentru România, acordarea coordonată a următoarelor prestaţii, indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă determinată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi accidente de muncă; prestaţiile în bani pentru recuperarea capacităţii de muncă; indemnizaţiile de maternitate; indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi îngrijirea copilului bolnav; pensiile pentru limită de vârstă; pensiile anticipate; pensiile de invaliditate; pensiile de urmaş; ajutoarele de deces, ajutoarele de şomaj; alocaţia de stat pentru copii; prestaţii în natură în caz de boală şi maternitate.

         Aceste instrumente juridice bilaterale au fost convenite cu respectarea principiilor comunitare în domeniu, prevăzute, în prezent, de Regulamentul CEE nr. 1408/71 referitor la aplicarea sistemelor de securitate socială angajaţilor, lucrători independenţi şi membrilor familiilor acestora, care se deplasează în interiorul comunităţii şi de Regulamentul nr. 574/72 privind aplicarea Regulamentului nr. 1408.

         Menţionăm că, la data de 18 noiembrie 2004, a fost semnată Convenţia de securitate socială cu Marele Ducat de Luxemburg, iar la data de 8 aprilie 2005 au fost semnate, la Bucureşti, atât Acordul bilateral dintre România şi R.F. Germania, cât şi Înţelegerea privind aplicarea Acordului.

         De asemenea, sunt în curs de negociere instrumente juridice bilaterale cu următoarele state: Albania, Algeria, Italia, Macedonia, Portugalia şi Ungaria.

         În concluzie, prin modul cum a fost structurată, reforma sistemului de pensii din România se aliniază reformelor implementate în ţările central şi est europene, fiind în concordanţă cu recomandările Comisiei Europene în acest domeniu.
         De aceea, funcţionarea noului sistem de pensii va asigura eficientizarea utilizării capitalului şi a forţei de muncă şi, pe termen lung, un nivel decent al veniturilor provenite din pensii, care să ducă la îmbunătăţirea semnificativă a condiţiilor de viaţă a persoanelor vârstnice, la independenţa economică şi socială a acestora.